S-a născut în satul Mălăişte, localitatea Bogata, judeţul Mureş. A urmat şcoala primară în localitatea Luduş iar Liceul la Tg. Mureş. Studiile universitare le-a efectuat la Universitatea de Stat din Bucureşti şi la Universitatea „Lomonosov” din Moscova pe care a absolvit-o în anul 1954 obţinând „Diploma cu Distincţie”.

    Întreaga viaţă şi-a dedicat-o studierii etnografiei şi folclorului românesc şi internaţional, domeniu în care şi-a luat doctoratul în 1957. Opera sa ştiinţifică cuprinde lucrări de referinţă şi studii între care amintim: „Etnografia românească. Istorie. Cultura materială. Obiceiuri.”, „Turism cu manualul de etnografie”, „Zone etnografice ale României”, „Creatori populari contemporani din România”, „Păstoritul transhumant din Ţara Bârsei”, „Etnografia continentelor”, „Tropice triste”, „Vikingii de la soare răsare”, altele. 

    Pe parcursul vieţii a îndeplinit mai multe funcţii între care: membru în mai multe organisme, instituţii, asociaţii ştiinţifice naţionale şi internaţionale, membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului de Arheologie al R.S.R., membru în Comitetul de redacţie a numeroase reviste, colaborator Radio-TV, cercetător ştiinţific gradul I, cadru didactic universitar etc. 

    Face parte dintre personalităţile româneşti care pentru activitatea ştiinţifică desfăşurată a fost inclus în mai multe ediţii ale publicaţiei americane „Who’s Who in the World” şi a fost distins cu Premiul „Gottfried von Herder” (1997). În 1991 a decedat la Berlin cu câteva zile înainte de a prelua funcţia de ambasador al României în Ungaria. Urna sa funerară a fost adusă şi aşezată în pământul Luduşului alături de părinţii săi.

    În semn de recunoaştere a meritelor pe care le-a avut în cultura româneasca şi internaţională, fosta Şcoală Generală Nr. 2 Luduş îi poartă din anul 2002 numele devenind Şcoala Generală „Ioan Vlăduţiu”. De asemenea în memoria sa o stradă din Luduş îi poartă numele.